Povestea unei femei oarecare 2

Si cate dintre noi nu au intalnit acel om perfect la inceput?
Si totul s-a naruit in cateva secunde....
Am facut greseli recunosc.. am acceptat prea multe si am crezut prea multe.
El avea o relatie de care eu am aflat tarziu. Si da am acceptat sa continui,  era nefericit vroia sa iasa din acea relatie:)). Ei bine am crezut si asta. M -am mintit pe mine practic.Era frumos era altceva.
Eu eram cea care il salvam:). Da eu ! Ei nu:) eu eram doar alta pe agenda lui. Dar am luptat si am facut mereu tot posibilul ca eu sa fiu mai buna mai intelegatoare . Mi-am luat rolul in serios.
M -am mutat sa fiu mai aproape si am acceptat relatia in secret. Am inceput impreuna o afacere pentru ca asa cum spunea el lucrurile aveau sa se schimbe. Ei bine nu... :)
A fost momentul ala cand s-au despartit cand el trebuia sa faca ce a promis sa fim impreuna sa ne iubim sa fie totul perfect. Si nu a fost asa. Va spun sincer incerc sa imi dau seama de ce am ramas.. dar am fist langa el cand culmea isi dorea relatia aia proasta in care eu stiam cat e de nefericit. O vroia inapoi. Dar nu am inteles si am fost acolo si l am ascultat. Poate mi-a fost greu sa accept ca am fost mintita? Nu am inteles. Am crezut mereu ca sunt o femeie puternica si desteapta:). Si am stat acolo langa el am inteles ca sufera dar am vrut sa cred doar ce spunea el. Ce nu am inteles era ca nu eram singura care il consolam:). Eu trebuia sa demonstrez ca sunt mai buna mai intelegatoare. Da.. si surpriza . Femeia aceea rea de care dorea sa se desparta ea era in sufletul lui si tot ea s a intors la el. Vreti sa stiti cat de jos poate un om sa ajunga? Pai am acceptat si asta ... eu a trebuit sa inteleg ca el trebuie sa se lamureasca. Il iubeam atat de mult ca am crezut si asta. Nimeni nu stia ce e in sufletul meu. Cat am plans si cat de singura eram. Dar era vina mea. L-am rugat sa imi souna adevarul! Te intreb acum draga F era atat de greu sa recunosti ca iubesti? Era atat de greu sa spui adevarul? Incertitudinea .. faptul ca cineva profita de sentimentele tale e cel mai greu de dus. Un om corect care iti zice adevarul te face sa suferi dar trece.. se vindeca ...
Si uite asa m-am trezit din nou in acel triunghi.. si sa nu ccredeti ca am plecat! Nu nu! Prostia mea a continuat!:)) Am invatat sa nubregret nimic. Am invatat ca trebuie sa imi asum. Au fost deciziile mele influentate de aroganta si minciuna lui.
Vorbeam de copii si viitor culmea:)
Am mai invatat ceva .. ca nimeni in viata asta nu te aseaza pe planul doi daca te iubeste si te respecta.
Renunta la tot pentru tine. Si atunci cand trebuie sa te umilesti sa plangi sa te simti singur .. sa fugi. Sa fugi si ai sa vezi ca te eliberezi.
Povestea nu stiu cat ar fi continuat. Eram oricum legata cu afaceri firme si oarca totusi indiferent de raul pe care simteam ca mi l-a facut nu as fi facut la fel. Si asta pentru ca eu sunt un om, si indiferent cat rau mi-a facut cat m-a mintit eu nu pot sa dau la fel.. nu pot . Asta sunt! Si uneori mi-e ciuda ca nu sunt altfel. Dar nu ne putem schimba. Si stiti ceva ? In final am castigat! Aaa! Nu ! Nu am ramas impreuna ! Nici nu mai doresc asta! Nu vreau o viata langa un om pe care sa imi fie frica sa il las singur 10 minute:))
A aparut in viata mea o minune! O minune pentru care am sa fac totul si care mi -a schimbat viata. Da! E copilul lui... dar mai presus de toate e al meu!
Sunt o mama singura si sunt extrem de mandra de asta!

Povestea unei femei oarecare 1

In viata unele dintre noi isi gasesc extrem de repede jumatatea, altele o cauta ani de zile, altele o gasesc dar nu rezista in acea relatie. Eu sunt acea femeie care a gasit mereu persoana nepotrivita sau poate nu era luna sau anul potrivit sau eu, femeia nu am fost atat de puternica pe cat am crezut. Si spun am fost pentru ca la final cand o sa ajung cu povestea azi , cred ca am devenit mai puternica.
Nu am sa ma leg de ani de facultate am sa incep povestea mea doar cu el, el care a reusit sa ma uimeasca ani la rand cu tot ceea ce a facut , a zis si a demonstrat. Si eu care uneori parca manuit la un film prost:). Dar cate dintre noi nu au senzatia asta:).
Dar sa nu uitati nici o secunda 50% e si vina noastra.
Proaspat iesita dintr o relatie proasta , acum patru ani simteam ca lumea e a mea ca infloresc si ca toate se intampla asa cum trebuie.
A aparut timid el, sa ii spunem F., il stiam din vedere din scoala si locuia inca in orasul meu natal.
F. barbat bine, destept avea cuvintele la el , sarmant , era perfect. Am inceput sa vorbim pana seara tarziu si aveam atatea in comun.
Pana aici totul bine si frumos:)

Minunea din viata mea

Scriu din nou dupa mult timp. Dar am hotarat ca trebuie sa impartasesc cu voi doamnelor si domnisoarelor povestea mea>

Am 37 de ani si probabil asa cum sunt multe dintre noi, multa munca relatii grele si totusi timpul trece si acum un an (recunosc la indemnul mamei mele ), am inceput sa imi pun problema unui copil.

Pana la aceasta varsta nu am avut sarcini. Pentru ca la acel moment nu eram intr o relatie stabila din toate punctele de vedere m-am gandit ca cea mai buna solutie este sa apelez la criogenizarea ovulelor. Am citit despre aceasta procedura parea destul de grea, costisitoare dar parea la momentul respectiv cea mai buna solutie.

Am inceput totul asa cum mi s-a parut firesc. Analize si ginecolog. Una din analizele recomandate este AMH -ul.("Testul AMH arată rezerva de ovule a unei femei, sau, cu alte cuvinte, vârsta reproductivă a ovarelor, care nu este mereu corespunzătoare vârstei cronologice. Analiza se efectuează din sânge şi determină nivelul de hormon anti-Mullerian. Acest hormon este secretat de către foliculii ovarieni care conţin celule reproductive. De aceea, testul este recomandat pentru a evalua rezerva ovariană de celule reproductive (ovule) la femei.")

Asta se intampla in decembrie 2017. Primul rezultat a fost extrem de dezamagitor 0.37ng/Ml (aveam 36 de ani si eram in grupa femeilor de 40-44). Ianuarie 2018 am repetat analiza in speranta ca o sa fie mai bine , rezultat 0.18 (femei post menopauza).

Problema era deja si calitatea ovulelor. Va spun ca eram destul de dezamagita si speriata. Sigur traim in vremuri pline de stres, mancare imbibata cu hormoni.. la ce puteam sa ma astept.

Am hotarat sa gasesc cea mai buna clinica si sa demarez procedurile.

Am avut un an plin si lunile au trecut incredibil de repede, ca sa nu mai lungesc in decembrie gasisem doua alternative si am decis ca in ianuarie o sa merg sa discut cu doctorii de acolo.

8 ianuarie 2019, mi a intarziat menstruatia, nu mult cateva zile, dar am zis sa fac un test si surpriza doua liniute:), Atatea emotii si stari in cateva secunde..incredibil. Au urmat testul de sange si prima vizita la doctor..pline de emotii.

Pana acum totul este perfect. Nu imi este rau nu am pofte .. un pic de stres pentru varsta mea dar dragele mele ce vroiam sa subliniez este ca organismul nostru face minuni.

Nu incetati sa sperati incercati sa va linistiti sa nu devina un stres sarcina.

Cred ca atat ea cat si el trebuie sa fie mai linistiti sa fie totul facut cu dragoste.

O sa incerc sa va povestesc tot ceea ce traiesc in aceste luni si va doresc la toate sa fiti fericite .

never give up hope,

Andreea

Tu de ce nu esti fericit?

Ce este fericirea? Fericirea este relativa...azi sunt fericita ca te vad zambind si ca esti langa mine..dar maine poate o sa fiu fericita ca ai plecat.. Fericirea are atatea forme, fericirea este atat de diferita de la o secunda la alta... si desi pare atat de simplu suntem toti in cautarea fericirii.:). Nu prea o gasim si ne chinuim sa fim fericiti. Dar fericirea este acolo langa noi:) , nu trebuie sa o cautam, trebuie doar sa o vezi sa o descoperi.. Serios:) e acolo langa tine...fericirea esti tu !! Inceteaza sa o cauti...si poate atunci o sa o vezi.. 
Si ce frumos as putea sa continui pe aceasta tema...sa te invat cum sa descoperi fericirea..de cand deschizi dimineata ochii si vezi ca iar ninge ...desi  astepti vara de un an... si atunci cand vine ..te ascunzi de soare pentru ca e prea cald :)). Dar ma opresc aici pentru ca stiu ca noi suntem fericiti cand vrem.. si fericirea mea nu o sa fie niciodata la fel cu fericirea ta.. si nimeni nu te poate invata ce este fericirea...pentru ca tu deja stii...si asta este doar fericirea ta...

Fericit sau nu?!

Accesul la internet, retele de socializare, ne -a facut oare mai disponibili, mai liberi? Avem ocazia sa intalnim persoane de la mii de kilometrii departare in cateva secunde. Si totusi aceasta deschidere ne-a blocat. Am senzatia de cele mai multe ori ca alergam mereu dupa exact ce nu putem sa avem in acel moment.
Nu cred ca exista cineva care sa isi doreasca sa fie singur...si totusi toti suntem extrem de singuri. Socializam exagerat de mult, avem grupuri de prieteni virtuali si reali dar suntem singuri. Cunosc multe persoane in jurul varstei de 30 de ani sau aproape de 40 de ani , persoane  cu calitati si defecte, oameni minunati dar singuri.
Postam poze cu zambete largi ( editate frumos :) ), nu scapam ocazia sa le aratam tuturor unde suntem, ce mancam, ce sport facem, cu alte cuvinte vrem sa aratam ca SUNTEM FERICITI... Dar oare cati dintre noi sunt ...
Ce este singuratatea? Ce este fericirea?